fara cuvinte....

ne dorim in fiecare clipa cate ceva...si nu stim ce,pana in momentul in care suntem intrebati,iar in fata unei simple intrebari ne pierdem complet ratiunea..uitam telurile pe care le urmaream...calea pe care paseam,privim pierduti in gol....asemeni unui copil dezlipit din bratele mamei....dar cel mai greu este faptul k nu stim raspunsul...nu stim un raspuns simplu...cuvinte goale,care pentru un moment ar rezolva totul......de ce?de ce ne aflam uneori in aceasta situatie?
oare chiar orice lucru are un rost al sau?sau esentialul conteaza,iar restul sunt create de noi pentru a ne infrumuseta viata?prea multe intrebari fara raspunsuri...intrebari care azi ma chinuie sa le gasesc un raspuns,iar maine o sa mi se para o copilarie,o joaca....de ce sa fiu eu cea care sa raspunda?ii las pe altii...e mult mai usor!sigur toti s-au intrebat makr o data ceva ce nu au putut sa raspunda strict si sincer..
o fi viata numai o iluzie.....sa fim oare alcatuiti din neant,din imaginatia unui copil,care jucandu-se in iarba,a visat intr-o dimineata,o lume uitata de reguli,de simplitate.....o lume cu multi oameni,care continua sa se dezvolte,intr-un parc ingradit,unde au loc toti......
ce gandire naiva,as zice.....ce usor este sa gasesti un rost...un inceput....pentru cateva minute,vizualizam acea lume......si speram sa-mi spuna cineva:"nu te mai trezi,nu e un vis...aici poti ramane..fara sa speri,fara sa gandesti...."dar nu am auzit nimic....si m-am trezit in locul unde ramasesem de multa vreme...nu vreau sa ma ridic de aici...nu vreau sa mai aud nimic....
si totusi,imi pasa....ma regasesc in ochii tai...cand ma privesti cuminte.....care se umezesc de fiecare data cand te gandesti la fericirea mea...la noi....si cat de simplu e sa zambesti si sa transformi ziua cuiva in cea mai minunata zi din viata lui!si cat de usor e sa rostesti un cuvant si sa zdrobesti inima cuiva!odata ajunsi in punctul in care in mainile noastre sta soarta a unei fiinte,cand realizam ca am reusit sa culegem sentimente pe care nu le-am fi simtit niciodata...si k acea fiinta ne vede ca pe niste zei,si k multumeste fara cuvinte de fiecare data cand primeste atentia noastra..iar noi,suntem cuprinsi uneori de tristete si dezamagire,gandind ca nu facem destul....nu meritam ceea ce ni se ofera...si cadem intr-un infern ocazional,plin de ganduri indoielnice....
aberez.....ma invart intre aceleasi idei,si totusi parca total diferite....iubesc!si cel mai mult iubesc,pentru ca sunt iubita! ce rost are sa nu oferi ceea ce primesti?ce rost are sa stai resemnat intr-un colt,gandind ca ceea ce faci nu e bine...k poate gresesti....astfel nu vei intelege niciodata rolul tau,asta daca ai asa ceva.....poate asa esti si u...te trezesti ca nu sti ce sa faci....nu sti cine esti...ce vor altii de la tine...nu te regasesti...ca mai apoi sa inchizi ochii,iar cand ii deschizi sa vezi lumina,si zambetul celui drag,si realizezi,k orice ar fi...ceva va ramane viu pentru eternitate....crezi k fiecare lucru dureaza o perioada de timp....da!poate asa e,dar stim sigur ca ceva o sa ne lege vesnic de acel lucru....
vis..durere...speranta...nevoie...zambet..implinire....dorinta....credinta...devotament...intr-un cuvant ,iubire!
am scris prea mult...si totusi gandurile nu au nevoie de niciun cuvant!da-ti drumul la imaginatie!

Pregatiri pentru Paste

E aprilie,a venit primavara..si odata cu ea si sarbatorile de primavara...fiecare ca tot omul,face pregatiri,bate covoarele,spala geamurile,freaca gresia,taie peluza:)),plimba cainele..apoi vine minunata parte in care trebuie sa faci mancarea,k doar e Pastele,sa tai mielu,sa faci drobul,sa vopsesti ouale...si inca cate mai trebuie sa faci...si apoi scena e perfecta,pe starda miroase a usturoi,in casa miroase a usturoi...si a toate "culorile"..fiecare cu treaba lui,k doar e Pastele...si de ce toate acestea,numai cand vine Pastele sau Craciunul?in celelalte zile nu facem de mancare,nu facem curat?
Intr-un final,knd se termina toate pregatirile,knd totul e "ca la carte",stai sleit de puteri si admiri ce ai realizat.vin neamurile care te cauta de doua ori pe an:))isi aduc copiii care au mult prea multa energie,si iti sparg toate ouale la care u ai muncit o dupamasa intreaga,incep toata prajitura din platouri si o lasa in diferite parti ale casei..si cu toate acestea nu poti face nimic,incercand sa fi o gazda bune..si te trezesti invadat de niste pitici extraterestri!nu-ti ramane decat sa multumesti Lui Dumnezeu,k acestia te viziteaza doar de 2 ori pe an:))
Sa nu uitam de parte udatului..."am auzit k aveti o floare..etc"si vin toti baieteii,cu mic cu mare...la uat,cu sticluta in buzunar...si la unii dintre ei,te si miri ce au in sticla:| si iti alegi bluza pe care sa o "sacrifici",care va fi imbaxita cu toate culorile de "parfum".bineinteles,dak ai "noroc" poate o sa ai udatori si vecinii mai invarsta care toarna o sticla de parfum ieftin pe tine din cap pana in picioare,k doar e Pastele si doar ei te stiu de cand erai mica mica...:|
si de unde faza cu iepurasul de paste?ce legatura are iepurasul si cadourile cu Pastele? :-??
Cu toate acestea,sarbatorile sunt minunate,cum sa nu te bucuri,knd cu ocazia lor,ai prilejul sa mananci ink sa ajungi la spital,si sa bei pana ajungi in coma,k doar o data pe an e Pastele...:))si sa nu uitam de Seara de Inviere,knd lumea merge la biserica sa asiste la slujba,sa duca acasa pasti si lumina...dar din nefericire,multa lume merge astazi pentru k e distractiv sa iesi noaptea afara,sa dai drumul la muzica(manele)sa iti expui cat mai multa piele k doar e multa lume sigur vei fi remarcata...sa te simti bine si sa uiti complet de ce te afli macar acolo...langa acei multi oameni:-J
Asta este...ne plac sarbatorile,insa multi dintre noi,nu stiu ce sarbatoresc!

inexistentul devenit realitate,by me and emi

A fost si sunt, 2 sau mai multi,
inevitabilul distrugand aparentele.
Portocala cea frumoasa se decojea ...
incet precum primavara cea albastra.
Cutitul rece in mainile copilului
incepea sa se transforme intr-o pana .
portocala cea nebuna incepu a vorbi,
despre copilasii ei de iepure cum alearga deaspura apei portocalii, prin norii cenusii ai paharului transparent.
Lumina devenise un intuneric in interiorul paharului.
Copilasii incepu sa numere o bila .
In mainile copilului totul parea o joaca, portocaliu.
Ce va urma ?
Esti curios nu - i asa ?
Mama ai spuse demult ca azi cutitul nu are voie sa taie realitatea , insa ce mai conteaza acum ? .
O lacrima dulce despica obrazul copilului,
inecand rasul zglobiu din pahar.
Destinul portocalei era pe cale sa ia sfarsit
dar totul continua, insa nu azi pentru ca azi , norii numai sunt verzi , azi doar clipim ...
Si portocala isi va pierde lumina....
Trairea e doar o iluzie ce incalzeste buzele trandafirii ale copilului.
Ramas singur ,,, in palme pana revenise la forma de cutit.
Pentru un moment totul parea real insa acum nimic nu mai are rost,
Am uitat sa fim portocalii !

eu si puiusul meu ;))

iubirea nu poate fi controlata..asa k cel mai bine e sa acceptam iubirea care ni se ofera..si vom realiza cu timpul cat de frumoase sunt clipele care ne pot da speranta unui viitor bun,iubind si fiind iubiti....

oamenii-muritori cu deficiente

ne credem orbi ,insa noi privim in gol...ne credem surzi,caci nu ascultam soaptele,suntem muti,caci uitam sa spunem ce simtim...

povestea unui strain

Azi inchid ochii..Am simtit pentru o clipa raceala din privirea ta..Insistent,incerc sa uit,sa ma desprind de realitatea de ieri,caci a mai trecut o zi!Un haos total se desprinde din linistea profunda....Picuri reci de ploaie se lovesc usor de geamul meu,apoi se scurg incet,incet...lasand in urma lor doar un zgomot tacut,neintrerupt!Sunt lacrimile tale!Inca mai incerc sa-ti inteleg expresia fetei...Necontrolat poate,schitez un zambet fugar...Ce ironie...Privesti in gol,pe cand eu ma lupt sa-ti gasesc privirea...Ochii tai mari sau pierdut de mult in tacere..Doar razele pale de lumina isi mai gasesc acum jocul in ei...Stralucesc,desi e intuneric,desi norii au acoperit de mult cerul!Totul e invaluit in tacere!Ascult,in speranta ca -mi vei spune ceva,dar tu taci!Numai timpul imi alina durerea dulce din suflet.Secundele se scurg tot mai greu,iar eu pier odata cu gandurile mele.Acum stiu ca totul e pierdut si imi e din ce in ce mai greu...Privesc dincolo de aparente si observ cum toate trec pe langa mine in graba...E tarziu!Clipesti1Un fior rece imi ingheata trupul,lasand in urma un suspin amar de gheata..Te-ai suparat caci am incercat sa te inteleg?Iar acum furia ta o simt in fiecare fir de iarba,fiecare frunza ce se ascunde usor din calea ta,lasandu-se mai bine purtata de adierea blanda a vantului.El mi-a soptit in graba despre tine,caci timpul e de partea ta,a plecat si el si nu se mai intoarce...Daca e corect sau nu...poate nu voi afla niciodata!Mai am atatea intrebari,iar tu esti mult prea rece sa-mi raspunzi..Ma lasi mereu in nedumerire,tacuta,cu gandurile mele...

Ridic privirea spre tine,imi zambesti,iar departarea ce ne leaga,poate..e mult prea aproape....