ne dorim in fiecare clipa cate ceva...si nu stim ce,pana in momentul in care suntem intrebati,iar in fata unei simple intrebari ne pierdem complet ratiunea..uitam telurile pe care le urmaream...calea pe care paseam,privim pierduti in gol....asemeni unui copil dezlipit din bratele mamei....dar cel mai greu este faptul k nu stim raspunsul...nu stim un raspuns simplu...cuvinte goale,care pentru un moment ar rezolva totul......de ce?de ce ne aflam uneori in aceasta situatie?
oare chiar orice lucru are un rost al sau?sau esentialul conteaza,iar restul sunt create de noi pentru a ne infrumuseta viata?prea multe intrebari fara raspunsuri...intrebari care azi ma chinuie sa le gasesc un raspuns,iar maine o sa mi se para o copilarie,o joaca....de ce sa fiu eu cea care sa raspunda?ii las pe altii...e mult mai usor!sigur toti s-au intrebat makr o data ceva ce nu au putut sa raspunda strict si sincer..
o fi viata numai o iluzie.....sa fim oare alcatuiti din neant,din imaginatia unui copil,care jucandu-se in iarba,a visat intr-o dimineata,o lume uitata de reguli,de simplitate.....o lume cu multi oameni,care continua sa se dezvolte,intr-un parc ingradit,unde au loc toti......
ce gandire naiva,as zice.....ce usor este sa gasesti un rost...un inceput....pentru cateva minute,vizualizam acea lume......si speram sa-mi spuna cineva:"nu te mai trezi,nu e un vis...aici poti ramane..fara sa speri,fara sa gandesti...."dar nu am auzit nimic....si m-am trezit in locul unde ramasesem de multa vreme...nu vreau sa ma ridic de aici...nu vreau sa mai aud nimic....
si totusi,imi pasa....ma regasesc in ochii tai...cand ma privesti cuminte.....care se umezesc de fiecare data cand te gandesti la fericirea mea...la noi....si cat de simplu e sa zambesti si sa transformi ziua cuiva in cea mai minunata zi din viata lui!si cat de usor e sa rostesti un cuvant si sa zdrobesti inima cuiva!odata ajunsi in punctul in care in mainile noastre sta soarta a unei fiinte,cand realizam ca am reusit sa culegem sentimente pe care nu le-am fi simtit niciodata...si k acea fiinta ne vede ca pe niste zei,si k multumeste fara cuvinte de fiecare data cand primeste atentia noastra..iar noi,suntem cuprinsi uneori de tristete si dezamagire,gandind ca nu facem destul....nu meritam ceea ce ni se ofera...si cadem intr-un infern ocazional,plin de ganduri indoielnice....
aberez.....ma invart intre aceleasi idei,si totusi parca total diferite....iubesc!si cel mai mult iubesc,pentru ca sunt iubita! ce rost are sa nu oferi ceea ce primesti?ce rost are sa stai resemnat intr-un colt,gandind ca ceea ce faci nu e bine...k poate gresesti....astfel nu vei intelege niciodata rolul tau,asta daca ai asa ceva.....poate asa esti si u...te trezesti ca nu sti ce sa faci....nu sti cine esti...ce vor altii de la tine...nu te regasesti...ca mai apoi sa inchizi ochii,iar cand ii deschizi sa vezi lumina,si zambetul celui drag,si realizezi,k orice ar fi...ceva va ramane viu pentru eternitate....crezi k fiecare lucru dureaza o perioada de timp....da!poate asa e,dar stim sigur ca ceva o sa ne lege vesnic de acel lucru....
vis..durere...speranta...nevoie...zambet..implinire....dorinta....credinta...devotament...intr-un cuvant ,iubire!
am scris prea mult...si totusi gandurile nu au nevoie de niciun cuvant!da-ti drumul la imaginatie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu