A fost si sunt, 2 sau mai multi,
inevitabilul distrugand aparentele.
Portocala cea frumoasa se decojea ...
incet precum primavara cea albastra.
Cutitul rece in mainile copilului
incepea sa se transforme intr-o pana .
portocala cea nebuna incepu a vorbi,
despre copilasii ei de iepure cum alearga deaspura apei portocalii, prin norii cenusii ai paharului transparent.
Lumina devenise un intuneric in interiorul paharului.
Copilasii incepu sa numere o bila .
In mainile copilului totul parea o joaca, portocaliu.
Ce va urma ?
Esti curios nu - i asa ?
Mama ai spuse demult ca azi cutitul nu are voie sa taie realitatea , insa ce mai conteaza acum ? .
O lacrima dulce despica obrazul copilului,
inecand rasul zglobiu din pahar.
Destinul portocalei era pe cale sa ia sfarsit
dar totul continua, insa nu azi pentru ca azi , norii numai sunt verzi , azi doar clipim ...
Si portocala isi va pierde lumina....
Trairea e doar o iluzie ce incalzeste buzele trandafirii ale copilului.
Ramas singur ,,, in palme pana revenise la forma de cutit.
Pentru un moment totul parea real insa acum nimic nu mai are rost,
Am uitat sa fim portocalii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu